OPINIE. Smart City: Cântecul de lebădă al edililor „buni gospodari”

În Franța și Japonia, 70% din creșterea bugetului național între 2000 și 2010 a fost atribuită marilor orașe conform unui raport al OECD. Aportul predominant al mediului urban la dezvoltarea acestor două importante țări, dar și al altora, ne face să ne întrebăm dacă nu cumva orașele sunt cele în jurul cărora s-au construit și se vor construi marile economii ale lumii și implicit statele lor naționale.

Același raport afirmă că diferențele dintre țări sunt adeseori majore și țin de cultură și limbă.  Însă, diferențele între stilul de viață și provocările din marile orașe sunt semnificativ mai mici. În toate marile aglomerări urbane ale lumii, administrațiile și cetățenii se confruntă cu probleme similare care țin, în principal, de mobilitatea urbană, alimentarea cu apă, comunicații digitale, calitatea aerului, disponibilitatea spațiului locativ etc. Cu toate acestea, orașele sunt cele care oferă cele mai multe oportunități de dezvoltare atât pentru companii, cât mai ales pentru angajații acestora. De multe ori, avem senzația că ne aflăm în același oraș, deși vizităm orașe mari situate în zone geografice foarte îndepărtate ale lumii. O posibilă cauză a acestei percepții surprinzătoare este dată de faptul că acestea atrag populații diverse de pe tot mapamondul creând senzația unei omogenități multiculturale globale. În plus, dimensiunea populației la nivel planetar, în special în mediile urbane, se estimează a ajunge la aproximativ două miliarde în anul 2025. Din punct de vedere statistic, se estimează că procentul populației care trăiește în mediul urban va ajunge în anul 2050 la aproximativ 90% din total în țările dezvoltate și 70% în țările în curs de dezvoltare. 

Am prezentat acest „status quo” al evoluției dezvoltării urbane pentru a înțelege mai bine cadrul general în care se desfășoară toate proiectele care țin de zona „Smart City” atât în Europa, cât și în afara ei. Pe lângă necesitățile de dezvoltare urbană datorate creșterii populației, aceste inițiative mizează preponderent pe disponibilitatea unor bugete uriașe de dezvoltare la nivelul orașelor în anii ce urmează.

Creșterea bugetelor alocate proiectelor de tip „smart city” va duce la accelerarea dezvoltării urbane atât din punct de vedere economic, dar și al calității vieții. În mod evident, marile companii de consultanță și tehnologie sunt obișnuite deja să lucreze cu guvernele lumii și sunt atrase de astfel de „noi” clienți/oportunități. Ele profită de faptul că orașe au bugete din ce în ce mai mari alocate investițiilor, iar execuția acestora se desfășoară de obicei de-a lungul unor perioade îndelungate de timp. În mod convenabil, termenul de „smart city” vine ca o mănușă strategiilor lor de marketing menite a crea imaginea unor orașe idilice, pline de tehnologii avansate și locuitori din ce în ce mai fericiți. În realitate, transformările sunt lente și trebuie să aibă loc simultan atât la nivel tehnologic, cât mai ales la nivel uman. Administrația publică, dar și cetățenii, trebuie să conștientizeze drepturile și puterea pe care le au în a influența felul în care orașele lor devin „smart”. 

Pentru a face față acestei dinamici de populație, capacitatea administrativă trebuie să se dezvolte pentru a ține cont de necesitățile de dezvoltare din ce în ce mai ample. E necesar ca deciziile lor să fie cât mai adaptate arealelor geopolitice în care se situează. Având în vedere ponderea din ce în ce mai mare pe care o vor avea orașele la dezvoltarea economică regională și națională, nu ne mai putem permite să avem edili „buni gospodari”. Ei trebuie să aibă capabilități și comportament managerial similare conducătorilor unor regiuni sau chiar al unor țări de mărime medie. În același timp, aceștia vor trebui să adopte tehnologii specifice „smart city” nu doar de dragul de a bifa un trend major în plan mondial. Integrarea acestor tehnologii nu este menită aducerii de capital politic suplimentar în vederea câștigării alegerilor locale. Pentru a avea un impact cât mai mare, este necesară și implicarea societății civile în schemele de bugetare participativă și cooptarea elitei academice și economice pentru definirea principalelor direcții de dezvoltare urbană durabilă. Adoptarea tehnologiilor „smart city” trebuie să se alinieze acestora și nu invers. 

Nota redacției. Amintim că APIX.ro a lansat recent rubrica „Smart City” în care îi invităm pe cei interesați să ne trimită opinii, comentarii, analize și propuneri legate de acest concept.