Local
[P] Ce rămâne în urma lui Klaus Iohannis?
Dacă ar fi să alegeți un singur lucru bun făcut de președinte în cei 10 ani, care să definească în bine drumul României după finalizarea mandatelor sale, care ar fi acesta?
Din punctul meu de vedere, Klaus Iohannis a fost, pentru România, asemeni unui tată abuziv, bețiv și cartofor, care a epuizat toată averea familiei și lasă în urmă numai datorii și necazuri.
A fost votat, în 2014, cu speranța că un partid toxic, PSD, reprezentat atunci de mincinosul Victor Ponta, nu va mai ajunge la guvernare, iar România își va continua drumul bun în UE, desțelenit prin campania anticorupție care a eliminat multe buruieni.
Iohannis și-a trădat alegătorii încă din primul mandat, atunci când a decis, dacă mai țineți minte, să-i dea PSD-ului încă o șansă la guvernare, acceptând-o pe Viorica Dăncilă.
Al doilea mandat a fost cel mai dezastruos al unui președinte din istoria recentă a României. A înșelat din nou speranțele românilor care vor o țară modernă și europeană și a readus la guvernare un PSD și mai toxic decât pe vremea lui Dragnea.
De fapt, un PSD plin de complicii lui Dragnea, dintre care unii sunt astăzi miniștri.
Așa am ajuns să avem un guvern condus de incompetenți în materie de economie, de populiști costisitori și de hapsâni care nu vor decât pentru ei și camarilele lor.
Așa am ajuns să avem un deficit bugetar de trei ori mai mare decât cel pe care ni l-am asumat și cea mai mare inflație din UE. De aceea, au explodat prețurile peste puterea de suportabilitate a multor români.
Între timp, justiția pare că a murit sub presiunea politică uriașă a mamutului comasat PSD-PNL, dar care le trimite public bezele adăugând la pensiile lor aproape 3.000 de lei numai anul acesta.
Dosare penale de mare corupție mai vedem doar când este vorba de răfuieli politice între lideri din PSD sau din PNL.
Direcția, dată de la Cotroceni, este acum cât se poate de clară: furați cât puteți. Sunteți protejați.
Acest îndemn către hoți este, într-adevăr, o moștenire a epocii Iohannis. Una de tristă amintire, cum se spunea pe vremuri.
Ce a rămas din marele proiect România educată? Diploma de negăsit a lui Ciolacu și cartea promovată, deși nu a fost scrisă, a lui Ciucă.
În schimb, abandonul școlar este cel mai ridicat din Europa, alocările bugetare pentru învățământ sunt printre cele mai reduse din UE, zeci de mii de copii nu mai ajung nici măcar să se înscrie la bac. Și numărul lor crește anual.
Statisticile ne arată că anii 2021, 2022 și 2023 au înregistrat cele mai multe plecări definitive din țară după anii 1990. Românii nu mai pleacă de foame, pleacă pentru că s-au săturat să se teamă că vor muri în spitale sau pe drumuri, s-au săturat să se teamă că nu-și vor mai găsi niciodată dreptatea aici. Pleacă pentru a-și salva copiii, măcar, de un stat căruia nu-i pasă de soarta lor.
Ce rămâne după Klaus Iohannis? Multe excursii de lux, cheltuieli uriașe pe avioane private, glume multe despre lenea sa și o țară care s-a făcut de râs la nivel internațional prin jocul stupid al președintelui de-a funcțiile pe care le-a vânat în van.
Iliescu a avut un rol nefast în istoria României. Dar nu a oprit drumul țării către NATO și în ultimul său mandat au început negocierile pentru UE. Constantinescu a fost o dezamăgire, dar a fost președintele care a schimbat drumul țării dinspre Rusia spre Europa.
Marius BODEA
Senator USR Iași