Inel pietonal suprateran în Podu Roș: este frumos, dar e în favoarea ieșenilor? Analiză urbanistică

Oraşele s-au născut cu dedicaţie totală pentru pietoni. Multă vreme mărimea lor a fost frânată de distanţele parcurse pe jos. Târziu, în modernitate, mijloacele tehnice de deplasare din ce în ce mai rapidă pe distanţe din ce în ce mai mari au provocat explozia spaţiului urban. Aglomeraţiile urbane extinse pe teritorii imense au devenit realităţi complicate, scrie fostul arhitect-șef al orașului, Ionel Oancea, în „Ziarul de Iași”.

O vreme spaţiul urban, în întregime, a fost închinat automobilului. Urbanişti şi ingineri de trafic căutau accesibilităţi maximale noului zeu al confortului. Pietonul era trimis pe deasupra sau dedesubtul străzii. Nimeni nu lua în calcul că alungarea oamenilor din spaţiul urban, coroborată cu invazia maşinii se va transforma într-o traumă pentru sănătatea comunităţilor.

Tratamentul urbaniştilor occidentali este simplu. Oraşele sunt redate, în cât mai mare măsură, pietonilor, în special centrele istorice, dar şi ample spaţii special amenajate din noile dezvoltări urbane. Rolurile se inversează, autoturismele sunt acum trimise să circule pe dedesubt. Acolo unde părţi întregi de oraş au fost redate pietonilor a înflorit din nou viaţa comunităţilor transformându-se, în acelaşi timp, în atracţii turistice.

Oraşele româneşti nu sunt dispuse încă să înveţe din experienţele bune şi rele ale celor occidentale. Ba chiar se încăpăţânează să repete erorile acelora din trecut. Întronarea pietonului drept actor esenţial al spaţiului urban se face timid. Sentimentul că autoturismul trebuie să ajungă până la uşa locului de muncă, a magazinului, a locuinţei, predomină. În ciuda acestui conservatorism, e puţin timp de când autoturismul a devenit un mijloc de deplasare popular, acolo unde oraşele au dezvoltat zone pietonale, cum ar fi centrul istoric în Oradea sau Curtea veche în Bucureşti, ele au devenit repede repere ale atracţiei locale, naţionale, internaţionale.

Citește articolul integral în ZDI