Start oficial al restaurării clădirii Muzeului de Istorie Naturală

Primăria a anunțat oficial demararea lucrărilor la imobilul monument istoric din bld. Independenței care găzduiește Muzeul de Istorie Naturală și Societatea de Medici și Naturaliști.

Lucrările au început la sfârșitul lunii iunie și sunt realizate de firma maramureșeană Madbeton. Apix.ro vă prezintă, pe larg, un scurt istoric al imobilului și în ce va conta proiectul de 13,3 milioane lei finanțat prin intermediul Programului Operațional Regional pe axa dedicată refacerii patrimoniului cultural.

Corpul A al Muzeului de Istorie  Naturală  este o clădire de patrimoniu, înscrisă în  Lista Monumentelor Istorice la poziţia 1094 cod IS – II – m – 03915, conform Listei monumentelor istorice – 2015 şi se află amplasată în municipiul Iaşi, Bulevardul Independenţei nr. 16, având faţada principală orientată spre o grădină cu stejari seculari, castani şi alte specii de arbori, între care se evidenţiază un exemplar naturalizat de Gingko Biloba. Această curte plantată  a servit cândva drept Grădină Botanică pentru oraș. Amplasamentul se află în zona centrală a municipiului Iaşi, pe terasa mediană de eroziune a râului Bahlui, aproximativ la cota de naștere a dealului Țicău.

Corpul A al Muzeului de Istorie Naturală din Iași – fosta casă Rosetti –  a fost edificat probabil la sfârșitul secolului al XVIII-lea  pe un teren de formă aproximativ dreptunghiulară, având deschidere la două vechi artere de circulație aparținând tramei istorice a orașului.  Amplasamentul se află în zona centrală a municipiului Iaşi, la intersecţia străzilor Bulevardul Independenţei – fosta uliță a Hagioaiei –  şi strada Theodor Burada, într-un areal încărcat de istorie şi monumente reprezentative pentru trecutul oraşului şi chiar al ţării. Astfel, în imediata vecinătate a  Muzeului, sunt situate cîteva edificii de patrimoniu deosebit de importante, cum ar fi clădirea Universităţii de Medicină şi Farmacie – prima Universitate din ţară, înfiinţată la 1860, casa Wachtel – monument de arhitectură, în prezent corpul B al Muzeului, sălile clubului CSM Unirea Iaşi şi Biblioteca UMF-ului, ambele ridicate la 1841 şi care formau „Şcoala de arte” – prima şcoală de meserii din Principate (la Bucureşti s-a înfiinţat abia în 1850), şi bineînţeles casa postelnicului Vasile Alecsandri, tatăl poetului Vasile Alecsandri, devenită în prezent „Muzeul teatrului”.

Caracteristicile construcţiei

Corpul A al Muzeului de Istorie  Naturală  a fost ridicat la sfârșitul  secolului al XVIII – lea, ca proprietate a familiei boierești Ruset, pe un teren aflat la acea dată aproximativ spre marginea orașului, de-a lungul străzii – pe atunci ulița Hagioaiei – actualul Bulevardul Independenței, pe un generos lot de aproximativ  jumătate de hectar în suprafață, și care, chiar dacă a mai pierdut din suprafața inițială,  și-a păstrat în linii mari forma până în zilele noastre. Inițial casa boierească a avut destinația de locuință și funcțiuni anexe, pe lot aflându-se și alte construcții cu rol de dependințe, dar care nu s-au mai păstrat. În timp, destinația imobilului s-a schimbat de mai multe ori, fiind utilizat inclusiv pentru Vistieria Moldovei și Biblioteca orașului, devenind în anul 1841 sediul Societății de Medici și Naturaliști precum și sediul primului muzeu de isorie naturală din România.

Clărirea a funcţionat fără întrerupere ca spațiu de învăţământ universitar, fiind împărțită o lungă perioadă de timp între Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” care a ocupat cea mai mare parte a parterului pentru Societatea de Medici și Naturaliști, și Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași – proprietara imobilului până în anul 2015 –  și care a administrat Muzeul de Istorie Naturală în câteva camere de la nivelul  parterului și întreaga suprafață a etajului.

Construcţia, cu regim de înălţime S parțial + P+1E și un pod amenajabil generos,  are structura de rezistenţă alcătuită din pereţi structurali din zidărie de cărămidă presată şi fundaţii continue sub ziduri din blocuri de piatră, şarpantă din lemn şi învelitoare din tablă.

Suprafaţa construită actuală este de 852,00 mp, iar suprafaţa desfăşurată este de 2749,00 mp.

Clădirea a funcţionat practic fără întrerupere ca muzeu la etaj și bibliotecă cu sală de conferință la parter până în anul 2012,  când Muzeul a fost închis publicului, dată fiind starea de degradare structurală accentuată a imobilului. La parter încă mai funcționează biblioteca, iar sala de conferințe este utilizată ocazional de Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” pentru mici conferințe sau susținerea unor teze de doctorat. Din nefericire, clădirea monument istoric se degradează an de an, riscând a fi pierdută cu totul prin colapsul structurii  şi, o dată cu ea, unul dintre puținele exemple de arhitectură civilă mai vechi de secolul XIX. Trecerea timpului, cumulată cu acţiunea factorilor biologici, a fenomenelor meteorologice şi a intervențiilor neinspirate pe monument – şi-au lăsat amprenta puternic asupra edificiului.

În ce vor consta lucrările

Finisaje interioare:

– pardoseli din parchet laminat, clasa de trafic AC 5, decor stejar, în toate spațiile bibliotecii, sălii de conferințe și zona de muzeu de la etaj și zona administrativă din amenajarea podului
– pardoseli din gresie antiderapantă în grupurile sanitare, atelierul de taxidermie, subsol și spațiile de circulație din podul amenajat
– pardoseli din granit în holul principal, holul secundar și pe casele de scări
– tencuieli obişnuite la pereţi, zugrăveli de interior pe bază de silicat de potasiu cu aditivi organici
– placaj de faianţă la grupuri sanitare, în subsol și în atelierul de taxidermie pe înălţimea de 2,30m;
– tâmplărie din lemn stratificat la toate spaţiile interioare ale parterului și etajului, cu exepţia ușilor interioare originale, care se restaurează prin curăţare cu decapare chimică de către restauratori atestați de Ministerul Culturii, specialitatea lemn
– feroneria ușilor restaurate va fi la rîndul său restaurată, în cazul în care se demonstrează faptul că este originală, de către restauratori atestați de Ministerul Culturii, specialitatea metal
– uși din pal plin cu strat de uzură din HPL, cu toc reglabil, la spațiile administrative
– compartimentări din HGS 13 mm pentru grupurile sanitare
– ferestre din lemn startificat cu geam termoizolator Low-E mat, realizate identic după tâmplăria originală extrasă din sit, doar spre interior
– uşi din panouri HGS alb, melaminat 13mm la cabinele grupurilor sanitare
– uși rezistente la foc URF 60 la sasurile de acces la lif, de la nivelurile subsolului și podului amenajat, ușa de acces din spațiul amenajat către spațiul neamenajat al podului, precum și ușa de la casa scării pentru accesul în pod
– grilaje metalice la aerisile beciului și la accesul în beci
– caseta de tavan fals în câmp continuu, 30 cm înălțime, retrasă pe conturul încăperilor între 1 și 3 metri, cu excepția sălii ” Alexandru Ioan Cuza”

În sala mare a muzeului, destinată expoziției pentru păsări, pe capetele sălii, la nivelul cornișei decorative, există două steme ale Moldovei pictate. Zona de tencuială pe care se află dispuse cele două picturi nu va fi decapată, păstrându-se neatinse cele două simboluri heraldice. În holul de acces pentru vizitatori, cele trei bolți care formează tavanul nu vor fi tencuite, lăsându-li-se cărămizile aparente. Acestea vor fi rostuite, lăcuite iar rosturile se vor trata corespunzător prin alegerea unui chit de rost și a unei culori adecvate

Finisaje exterioare

Finisajele exterioare vor fi de bună calitate, cu o lungă durabilitate în timp, preluând culoarea de bază a clădirii iniţiale, atît cât poate fi aceasta stabilită. Se va încerca restaurarea unei palete cât mai variate de finisaje exterioare, insistându-se asupra decorațiunilor din ceramică și ipsos de sub ferestrele registrului etajului, precum și cele de la nivelul cornișei. Acestea vor fi restaurate de către restauratori atestați de Ministerul Culturii, specialitatea ceramică.

Brâiele profilate vor fi refăcute prin copiere și tragere cu șablonul pe toată lungimea acestora. Învelitoarea va fi din tablă plană PLX, dublu fălțuită, montată pe o astereală dublă, pentru evitarea condensului în spațiile amenajate ale podului. Cu excepția ușii de la intrarea principală care se va realiza din lemn stratificat, tîmplăria exterioară se va restaura și se va păstra ca atare, pentru a nu modifica imaginea consacrată a obiectivului. Obloanele metalice care protejează ferestrele dinspre stradă vor fi restaurate și repuse pe poziție după restaurare. Pereţii exteriori sunt finisaţi cu tencuială cu mortar din var nisip, drişcuită, vopsită cu vopsea pe bază de silicați, care să permită respirația pereților. Placajele și ornamentele din piatră naturală fasonată – se curăţă, se rostuiesc, se hidrofobizează, se completează acolo unde este nevoie. Solbancurile din piatră vor fi restaurate de către restauratori atestați de Ministerul Culturii, specialitatea metal. Glafurile exterioare vor fi protejate cu tablă la culoarea învelitorii. Brâiele orizontale, ancadramentele și ornamentele vor fi vopsite cu vopsea silicatică de exterior, culoare alb – se vor curăța și revopsi conform inițial. De jur împrejurul imobilului se va realiza un trotuar perimetral din beton, placat cu dale de calcar, iar restul curții va fi pavat cu calupuri de bazalt. Gardul existent care separă aleea de acces și curtea cu arbori seculari va fi demolat, astfel încât accesul în curte să se poată face nemijlocit.