Repere istorice
VIDEO Cum arată o biserică din județul Iași, lăsată de izbeliște după bombardamentele din al Doilea Război Mondial
Un lăcaș de cult din comuna Voinești, județul Iași, se află într-o stare deplorabilă de zeci de ani. Datat în anul 1727, schitul a fost lăsat în paragină după ce a fost bombardat în al Doilea Război Mondial.
Un cititor APIX.ro ne-a transmis mai multe imagini pe adresa redacției, arătându-și nemulțumirea de faptul că, deși este monument istoric, autoritățile nu intervin cu un plan de restaurare. Din informațiile APIX.ro, în urmă cu câțiva ani, a fost semnat un contract pentru proiectarea lucrărilor de restaurare.
„Deşi în aceste locuri a existat o viaţă monahală încă din vremea domniei lui Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546), mănăstirea este cunoscută abia de la începutul secolului al XVIII-lea (pe la 1727), când a fost întemeiată de către medelnicerul Constantin Cocoranul, care ulterior s-a şi călugărit aici, luându-şi numele monahal de Calistru. Iniţial era aşezată în mijlocul pădurilor din sudul Iaşilor, având hramul Vovidenia (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului)”, este istoria lăcașului de cult (sursa).

Potrivit sursei citate, în anul 1766, conform unui document consemnat de istoricul Nicolae Iorga, urmaşii ctitorului, Hagi Dumitru, fiul Serafinei, Zoiţa, fiica ei, şi Toader Nacu, au închinat Schitul Stavnic Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iaşi. În jurul anului 1772, după informaţiile furnizate de acelaşi istoric, Mănăstirea “Sf. Spiridon” din Iaşi aloca anual călugărilor de la schit sume de bani necesare pentru întreţinere. În jurul schitului s-a înfiinţat un sat cu acelaşi nume.

- Schitul este citat în Ţinutul Cârligăturii în anul 1772, apoi de către generalul maior rus de origine germană Frederick William von Bawr, care a servit în armata rusă în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, în lucrarea sa “Carte de la Moldavie pour servir à l’Historie militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs”, publicată la Amsterdam în anul 1783. De asemenea, în anul 1820, este menţionat într-o altă lucrare ca fiind “Schitul lui Atanasie” în 1820.

