Unul dintre marile eșecuri ale clasei politice: Casa Beldiman, în prag de prăbușire

Periodic, presa locală publică materiale despre Casa Beldiman: imobil construit la începutul anilor 1800, actual corp B al Palatului Copiilor. Tot periodic, autoritățile centrale anunță alocări bugetare: sunt lansate licitații, sunt blocate licitații, se refac documentații. În tot acest timp, imobilul continuă să se afle într-o stare avansată de degradare: un cutremur mai puternic probabil „i-ar curma suferința”.

În 2011, s-a lansat o primă licitație pentru renovarea monumentului istoric. La scurt timp, și după câteva lucrări nesemnificative, proiectul a fost blocat din lipsă de fonduri. Patru ani mai târziu, se anunță din nou alocări bugetare. Este organizată o nouă licitație, care ulterior este blocată. În toamna anului 2019, se lansează o nouă licitație, de data asta doar pentru refacerea proiectului tehnic. Procedura este adjudecată în decembrie 2019, iar proiectul trebuia să fie gata în 45 de zile.

În perioada 2010 – 2020, la conducerea țării s-au perindat guverne de toate culorile politice, dar niciunul nu s-a aplecat serios asupra problemei Casei Beldiman: clădirea este a Ministerului Educației, prin Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) și administrată de Palatul Copiilor Iași.

Acum cinci ani, costurile estimate pentru renovarea clădirii ajungeau la circa 10 milioane lei. În 2011, fuseseră alocate doar 1,8 milioane lei, dar IȘJ a primit efectiv o sumă cuprinsă între 90.000 lei și 200.000 lei (suma primită nu este clară, mai multe surse vorbind de sume diferite). În 2015 s-a vorbit despre o alocare de aproximativ 2,7 milioane lei. Și atunci a fost organizată o procedură, dar în sistemul național de achiziții publice nu mai pot fi găsite informații despre licitație. Cert este că, la un moment, și această procedură a fost blocată de contestații. În anii 2016 și 2017, unii parlamentari ieșeni au invocat lipsa de fonduri pentru Casa Beldiman, semn că banii promiși anterior nu au mai luat calea Iașului.

În perioada 2013 – 2015, deși clădirea era și atunci puternic afectată, la Palatul Copiilor încă erau organizate cercuri pentru copii – după ce presa a scris despre starea clădirii, astfel de activități au încetat.

Un scurt istoric al clădirii îl putem afla dintr-un material scris de jurnalistul ieșean Sorin Semeniuc, în 2015, și apărut în „Dilema veche”:

„Este unul dintre puţinele imobile pentru care există o datare precisă: 1819. Acest lucru i se datorează unui inginer italian, Giuseppe Bayardi, care a desenat un plan al oraşului Iaşi, în timpul domniei lui Mihai Şuţu. Conform acestui document, casa postelnicului Beldiman se afla pe aceeaşi stradă cu „colţul dughenelor boerului Aga Greceanu“ (N.A. Bogdan, Oraşul Iaşi: monografie istorică şi socială, ilustrată, Editura Tehnopress, 1997-2004, p. 85). Imobilul face parte dintre numeroasele clădiri de acest gen pe care boierii ieşeni şi le-au construit la începutul şi pe la jumătatea secolului al XIX-lea, mai ales în zona Copoului.

Actualul monument istoric, cu o arhitectură foarte frumoasă, situat pe strada Săulescu nr. 10, este o casă boierească ce a aparţinut familiei Beldiman, fiind moştenită, în 1870, de Iorga, care, trei ani mai tîrziu, a vîndut-o Adelei Cantacuzino, membră a altei familii boiereşti de tradiţie din Moldova (…)

Proprietate a Inspectoratului Şcolar Judeţean, casa reprezintă unul dintre corpurile unei instituţii subordonate acestuia, Palatul Copiilor, care a folosit-o însă prea puţin. Motivul: lipsa reparaţiilor, corpul fiind într-o stare foarte proastă, care ar pune în pericol securitatea celor dinăuntru. Investiţiile în renovare au lipsit, chiar dacă, de-a lungul timpului, aici a fost sediul mai multor instituţii ale statului, printre care Direcţia de Îmbunătăţiri Funciare.

Pe de altă parte, ghinionul Casei Beldiman a fost acela că şi celălalt corp al Palatului Copiilor, situat în zona Fundaţie, a fost la fel de neglijat mult timp, iar cînd au fost disponibile sume de bani de la Ministerul Educaţiei, în perioada 2007-2008, acestea au ajuns la acest imobil, amplasat mai în buricul tîrgului. ”. (sursa)