TILIA Summit
„Nu se poate” vs. realitate: care sunt provocările marilor proiecte de regenerare urbană
Proiectele de regenerare urbană sunt prezentate frecvent ca motoare de dezvoltare economică și reconfigurare a orașelor, dar în practică ele se lovesc de o serie de blocaje recurente: birocrație, lipsă de încredere, costuri invizibile și perioade lungi de implementare. În cadrul summitului TILIA, desfășurat la Iași, dezvoltatori și arhitecți au descris, din perspectiva investitorilor privați, mecanismele prin care astfel de proiecte ajung să fie implementate. Toate investițiile au un numitor comun inițial: scepticismul.
„Nu se poate! Aceasta este fraza pe care am auzit-o cel mai des”, a spus Raluca Munteanu, director de dezvoltare IULIUS, într-o prezentare cu accent pe dezvoltările companiei din Iași, Timișoara, Cluj și Constanța. „În locurile în care noi am investit, am văzut că schimbarea în bine este posibilă”, a adăugat aceasta.
„Dacă un proiect nu servește comunității, el nu va supraviețui”
Cu o experiență de peste 12 ani la IULIUS, Raluca Munteanu a vorbit în debutul prezentării despre raportul public-privat. Ea a subliniat că o investiție publică bine plasată reduce riscul investitorului privat, iar, atunci când riscul scade, capitalul privat vine în volume foarte mari. În acest sens, Munteanu a oferit exemple din Europa (King’s Cross din Londra sau HafenCity din Hamburg) unde investiții publice masive au atras proiecte private de amploare, de ordinul miliardelor de euro.
În România, în proiectele majore derulate până acum, investițiile autorităților, acolo unde ele există, au fost dublate de obiective de infrastructură publică realizate de dezvoltatori.
„Atunci când faci un proiect de sute de milioane de euro într-un oraș și el nu servește comunității în care îl dezvolți, proiectul nu poate supraviețui pe termen lung”, a spus Raluca Munteanu.
Ea a detaliat că, până la acest moment, IULIUS a investit aproape 200 milioane de euro în obiective de utilitate publică în Iași, Cluj, Suceava și Timișoara, ceea ce reprezintă 10% din valoarea totală a proiectelor, de peste două miliarde de euro.
Astfel de investiții publice (străzi, pasaje, parcuri etc.) nu generează investiții directe pentru dezvoltatori.
- Citește și Finanțarea orașelor verzi și strategia PPP, în prim-plan în a doua zi a Summitului TILIA de la Iași
Planificarea unui proiect durează mai mult decât execuția
În același timp, marile investiții sunt asociate cu probleme birocratice sau financiare. În general, proiectele sunt pregătite cu mult timp înainte de obținerea avizelor sau finanțărilor, dar acestea sunt „riscuri asumate”, conform directorului de dezvoltare IULIUS. Dincolo de aceste dificultăți, trecute în plan secundar, apare, spune Munteanu, o problemă mai profundă: lipsa de încredere între actorii implicați.
„Una dintre cele mai mari provocări este convingerea: să convingi administrația că proiectul e relevant, comunitatea că ai intenții bune și propria echipă să continue după ani în care poate există sentimentul că se pedalează în gol”, a explicat oficialul IULIUS.
Un exemplu relevant este cel al investiției RIVUS de la Cluj: lucrările au demarat în primăvara acestui an, în condițiile în care pregătirea proiectului a început din anul 2017. De cele mai multe ori, etapa de planificare o depășește pe cea de construcție, conform Ralucăi Munteanu.
În cazul Clujului și Constanței, IULIUS va dezvolta proiecte de regenerare urbană pe foste platforme industriale. Astfel de investiții vin la pachet cu un alt tip de provocări, iar una dintre acestea vizează lucrări de decontaminare a terenurilor.
La Cluj, fabrica Carbochim a fost deja relocată, în timp ce pe malul mării trebuie refăcută o zonă de 38 hectare puternic cotaminată cu petrol. „Este complicat să-ți asumi un proiect de bioremediere și este o provocare”, a spus Raluca Munteanu.
Ea a adăugat că IULIUS a „pariat” pe orașe în care alți investitori nu au fost dispuși „să parieze”. „Am investit în Iași sau Suceava în momente în care poate alți investitori nu erau atât de atrași de acele locații”, a comentat oficialul IULIUS.
„Când ne întreabă cineva care este cel mai bun proiect al nostru, răspunsul este același: următorul. Palas a pregătit Timișoara, Timișoara a pregătit Clujul, iar Clujul probabil că va pregăti Constanța”, a conchis Raluca Munteanu.
Regenerarea urbană între tehnologie și natură: cum pot fi regândite orașele pentru oameni
Proiectele de regenerare urbană vin și cu o dilemă structurală: cum pot orașele să rămână funcționale și eficiente fără să sacrifice relația naturală a oamenilor cu mediul. În prezentarea susținută de Nick Haddok (Foster+Partners), accentul a căzut pe echilibrul între dezvoltare, tehnologie și nevoile umane de bază.
Arhitectul a subliniat că multe dintre intervențiile urbane din ultimele decenii au produs spații artificiale, izolate de mediul natural, comparabile cu „submarine într-un oraș”, unde „nu intră aer și nu iese aer”. În acest context, una dintre temele centrale este recuperarea legăturii cu natura, în condițiile în care „oamenii iubesc să se întoarcă la natură” și evită, în mod instinctiv, spațiile urbane aglomerate și complet artificializate.
Haddok a invocat inclusiv studii științifice care indică impactul mediului urban asupra sănătății mentale. Potrivit unei cercetări citate, „probabilitatea ca [copiii] să dezvolte anxietate sau orice tulburare mentală este de 30 de ori mai mare” dacă cresc în orașe față de mediul rural. În paralel, cercetări realizate de instituții precum University of Pennsylvania sau University of Cambridge analizează reacțiile creierului în funcție de tipul de spațiu, folosind tehnologii de tip eye-tracking și monitorizarea undelor cerebrale.
Rolul „spațiilor dintre clădiri”, considerate esențiale pentru calitatea vieții urbane, este o altă idee dezvoltată de Haddok la Iași. „Trebuie să ne concentrăm mult mai mult pe acest spațiu dintre”, a spus Haddok, explicând că evoluția tehnologiilor (de la transport și până la automatizare) va schimba radical modul în care sunt utilizate străzile și spațiile publice. De exemplu, apariția vehiculelor autonome ar putea reduce nevoia de parcări și ar elibera suprafețe importante pentru pietoni.
În acest sens, arhitectul a insistat că tehnologia trebuie utilizată „nu de dragul tehnologiei, ci pentru a face viața mai bună pentru oameni”, inclusiv prin simulări avansate privind vântul, temperatura sau confortul în spațiile urbane. Aceste instrumente permit evaluarea concretă a impactului proiectelor și corectarea lor în timp real.
Prezentarea a inclus și exemple de regenerare urbană, precum transformarea Trafalgar Square din Londra dintr-un nod dominat de trafic într-un spațiu pietonal major. Intervenția a dus la „creșterea circulației pietonale cu 13%”, reducerea congestiei cu 30% și scăderea emisiilor de CO₂ cu 16%, demonstrând că modificări aparent simple pot avea efecte urbane semnificative.
Regenerare urbană în centrul Iașului: proiectul care mizează pe spațiile dintre clădiri
La rândul său, arhitectul Max Zielinski (Foster+Partners) a mutat discuția de la principii generale la un caz concret de regenerare urbană, centrat pe zona Palatul Culturii și ansamblul din jur. Abordarea propusă pornește de la o analiză extinsă a contextului (istoric, cultural și funcțional) și urmărește depășirea limitelor perimetrului strict al proiectului, printr-o viziune care include întregul oraș și conexiunile sale.
Zielinski a subliniat că intervenția nu este gândită exclusiv pentru beneficiar, ci „pentru întreg orașul Iași și dincolo de el”, mizând pe transformarea zonei într-o destinație urbană. În acest sens, proiectul combină două direcții: valorificarea patrimoniului existent și introducerea unor funcțiuni și spații contemporane. Analiza a vizat „toate straturile locului”, de la trecut la prezent, cu obiectivul de a integra memoria și arheologia în noul concept urban.
„Privim acest loc din mai multe unghiuri, cu o echipă largă, încercând să înțelegem cultura, educația și patrimoniul său. Este un spațiu plin de istorie, dar venim și cu o viziune pentru viitor. Nu ne uităm doar la această zonă, ci mult dincolo de ea, la întregul oraș. Analizăm trecutul, prezentul, ce funcționează și ce nu, și încercăm să vedem cum putem transforma totul în ceva mai bun, aducând mai multă energie, viață și natură în spațiile dintre clădiri”, a spus Zielinski.
Un punct central este reconfigurarea spațiilor exterioare, în prezent dominate de asfalt, parcări și elemente tehnice. Propunerea vizează creșterea ponderii spațiilor verzi și transformarea zonei într-un sistem coerent de spații publice. În acest sens, proiectul introduce o varietate de zone, de la esplanade și spații de relaxare la zone pentru familii și copii, descrise metaforic ca un „colier de perle”, fiecare cu identitate proprie.
Intervențiile includ și o reorganizare a circulației, cu accent pe pietonalizare și reducerea traficului auto. Potrivit prezentării, o bandă de circulație ar urma să fie eliminată, iar traseele de transport public reorganizate, pentru a permite extinderea spațiilor dedicate pietonilor. În paralel, accesibilitatea devine o temă-cheie: toate zonele sunt gândite astfel încât să poată fi utilizate facil, inclusiv prin integrarea rampelor în zonele cu diferențe de nivel.
Un alt element important este relația dintre clădiri și spațiul public. Proiectul propune deschiderea unor fațade și crearea unor legături directe între interior și exterior, inclusiv printr-un atrium care să funcționeze ca o piață interioară conectată vizual și fizic cu exteriorul. În același timp, arhitectura nouă este gândită să nu concureze vizual cu Palatul Culturii, ci să rămână „secundară”, dar contemporană. De asemenea, arhitectul a subliniat că proiectul este orientat spre o transformare structurală a zonei: mai multă natură, mai mult spațiu public și o integrare mai coerentă între patrimoniu și dezvoltarea urbană actuală.
