Opinii
Sebastian Săvescu, președintele OAR Iași: Cât valorează un proiect bun? (III)
În primele două articole ale acestei serii am vorbit despre rolul arhitectului în transformarea unei intenții într-un proiect coerent și despre formele diferite pe care valoarea să le poate lua în funcție de obiectivul investiției. Pentru o familie, aceasta poate însemna o casă adaptată modului său de viață. Pentru o companie, un sediu care îi susține activitatea și o reprezintă. Pentru un investitor, o proprietate atractivă și eficientă. Pentru o comunitate, o clădire sau un spațiu public capabil să producă efecte pozitive timp de mai multe generații.
Rămâne însă întrebarea care apare aproape inevitabil în orice discuție despre construire: cât costă?
Cât costă proiectarea, cât costă execuția și, mai ales, cât costă metrul pătrat construit? Sunt întrebări firești. Orice investiție are un buget, iar utilizarea resurselor trebuie controlată cu rigoare.
Relevanța apare atunci când costul devine singurul criteriu de evaluare, pentru că un cost ne arată cât consumăm, dar nu ne spune și ce obținem în schimb.
Aici apare diferența dintre cost și valoare.
Rolul arhitectului este tocmai acela de a transforma costul în valoare, cheltuiala într-o investiție și construcția într-o clădire. De a da utilitate, sens și identitate unei sume de materiale puse în operă.
Un palet de cărămidă costă la fel, iar zidirea lui presupune aproximativ același consum de material și de manoperă, indiferent dacă rezultatul este doar un perete sau limita unui spațiu bine proporționat, luminat corect și potrivit activităților care se vor desfășura acolo. Arhitectul nu schimbă prețul cărămizii, dar poate schimba profund ceea ce produce acea cărămidă pentru investiție.
Nu cât costă metrul pătrat, ci ce produce
Metrul pătrat este probabil cel mai utilizat indicator în evaluarea unei construcții. Este simplu, ușor de calculat și permite comparații rapide. Două investiții cu aceeași suprafață și același cost pe metru pătrat pot avea însă rezultate complet diferite.
Un apartament poate avea o suprafață generoasă și să fie dificil de mobilat. Un birou poate oferi suficiente posturi de lucru, dar să îngreuneze colaborarea dintre echipe. Un restaurant poate avea un număr mare de mese, însă fluxuri care încetinesc servirea și afectează experiența clienților. O hală poate oferi o suprafață mare, dar poate consuma timp și resurse în fiecare zi printr-o organizare defectuoasă.
În toate aceste situații, metrul pătrat a fost construit și plătit. Diferența constă în valoarea pe care o produce.
De aceea, mai mult construit nu înseamnă automat mai multă valoare. Fiecare metru pătrat suplimentar presupune structură, fațadă, finisaje, instalații, energie și întreținere. Dacă nu răspunde unei nevoi reale și nu contribuie la funcționarea ansamblului, el nu este o investiție, ci doar un cost care va continua să genereze alte costuri pe întreaga durată de viață a clădirii.
Nici reducerea suprafețelor cu orice preț nu este o soluție. Câțiva metri pătrați în plus într-un acces, într-un spațiu comun, într-o zonă de circulație sau pe o terasă pot crește semnificativ calitatea și atractivitatea întregii construcții. În alte situații, aceeași suprafață poate fi economisită printr-o organizare mai bună, fără nicio pierdere de confort.
Valoarea proiectului apare în capacitatea de a distinge între suprafețele care aduc ceva investiției și cele care doar consumă resurse.
- Citește și Sebastian Săvescu, președintele OAR Iași: Valoarea unui proiect prin trei lentile diferite (II)
Aceleași resurse, rezultate diferite
Orice investiție pornește de la un set limitat de resurse: un teren, un buget, o temă de proiectare și un anumit interval de timp. Arhitectul nu poate multiplica aceste resurse, dar poate influența decisiv ceea ce se obține din ele.
Același teren poate genera o clădire care îi valorifică orientarea, relieful și relația cu vecinătățile sau una care luptă permanent cu propriul amplasament. Același buget poate produce un spațiu generic ori unul recognoscibil. Aceeași cantitate de materiale poate genera o construcție complicată și greu de întreținut sau o clădire simplă, coerentă și durabilă.
Aceasta este una dintre contribuțiile esențiale ale proiectului: capacitatea de a amplifica resursele fără a le crește neapărat costul.
O orientare corectă poate îmbunătăți lumina naturală și confortul. O relație mai bună între spații poate scurta traseele și simplifica activitățile zilnice. O structură aleasă cu atenție poate permite reorganizări și extinderi. Gruparea instalațiilor poate reduce costurile și dificultățile de întreținere. O imagine coerentă poate face clădirea mai ușor de recunoscut, de vândut, de închiriat sau de asumat de cei care o folosesc.
În acest sens, arhitectura nu este un strat estetic adăugat unei investiții deja definite. Este modul în care terenul, bugetul, materialele, tehnologia și nevoile beneficiarului sunt puse în relație pentru a produce un rezultat.
Valoarea se produce în timp
Costul construirii este vizibil și relativ ușor de măsurat. Valoarea unei clădiri se manifestă însă pe întreaga durată a utilizării sale.
După recepție apar consumurile, întreținerea, reparațiile, adaptările și schimbările de utilizare. O soluție aparent ieftină poate deveni costisitoare dacă necesită intervenții frecvente, consumă multă energie sau limitează reorganizarea spațiilor. O investiție inițială atentă poate, dimpotrivă, să producă beneficii timp de zeci de ani.
Orientarea, anvelopa, suprafețele vitrate, protecția solară, iluminarea naturală, alegerea materialelor și accesul la instalații influențează costurile de exploatare. La fel de importantă este capacitatea clădirii de a se adapta.
O casă poate avea nevoie de un spațiu de lucru sau de condiții pentru o persoană în vârstă. Un sediu se poate reorganiza odată cu evoluția companiei. O clădire de birouri poate primi chiriași diferiți. O hală se poate extinde, iar o școală poate integra noi metode de învățare.
O clădire care nu se poate adapta riscă să își piardă valoarea înainte de a-și epuiza durata fizică de viață. În schimb, una care poate primi schimbarea fără intervenții disproporționate rămâne relevantă și continuă să producă valoare.
De la cheltuială la investiție
Un proiect bun nu garantează singur succesul. Arhitectura nu poate compensa un model de afaceri greșit, un buget nerealist, o administrare deficitară sau un teren nepotrivit.
Proiectul este însă piesa prin care intențiile și resursele investitorului capătă formă fizică. Odată construită, această formă va influența fiecare zi de utilizare, fiecare cost de întreținere, fiecare posibilitate de adaptare și modul în care investiția este percepută.
De aceea, valoarea arhitecturii nu poate fi judecată doar prin costul proiectării, prin numărul de planșe sau prin prețul metrului pătrat construit. Ea trebuie analizată prin raportul dintre resursele consumate și ceea ce clădirea produce în schimb: utilitate, eficiență, confort, flexibilitate, atractivitate și identitate.
Două proiecte realizate pe terenuri similare, cu suprafețe și bugete apropiate, pot produce rezultate radical diferite. Unul poate răspunde formal unei liste de cerințe. Celălalt poate interpreta aceleași cerințe, le poate pune în relație și poate genera o clădire care funcționează mai bine, se adaptează mai ușor și își păstrează valoarea mai mult timp.
Diferența nu este dată de cantitatea materialelor și nici doar de costul lor. Este dată de calitatea deciziilor prin care materialele sunt transformate în spațiu.
Valoarea arhitectului nu rezultă automat din titlul profesional și nici nu poate fi cerută ca un privilegiu al breslei. Ea trebuie demonstrată prin fiecare proiect: prin întrebările puse la început, prin variantele comparate, prin suprafețele mai bine folosite, prin problemele anticipate și prin coerența dintre funcționare, tehnologie, buget și imagine.
Uneori, contribuția arhitectului este vizibilă într-un spațiu memorabil. Alteori, tocmai în faptul că o clădire funcționează atât de firesc încât dificultatea proiectării sale nu mai este percepută.
Un proiect bun nu este neapărat cel mai scump, cel mai mare sau cel mai spectaculos. Este proiectul în care fiecare decizie contribuie la obiectivele investiției.
Pentru că rolul arhitectului nu este doar acela de a organiza costurile unei construcții.
Este acela de a le transforma în valoare.
