Planurile urbanistice zonale nu pot fi niciodată secrete, arată Curtea Supremă

Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat motivarea deciziei prin care planurile urbanistice zonale (PUZ-urile) nu mai pot fi secretizate. Instanța le consideră Hotărâri ale Consiliului Local, așadar acestea trebuie votate la vedere și în mod public, scrie e-juridic.manager.ro.

Curtea de Apel Iași a sesizat ICCJ cu această chestiune, iar Curtea Supremă a publicat judecarea acestui recurs în interesul legii (RIL) arătând că PUZ-urile nu pot fi niciodată secrete, în ciuda practicilor aleșilor locali desfășurate de-a lungul anilor la nivel național. Decizia nr. 12/2021 a ICCJ a fost deja publicată în Monitorul Oficial nr. 933/2021, așadar actul este general valabil pentru întreagă țară.

Primăria Iași a fost prima autoritate locală din țară care a secretizat părți din planurile urbanistice zonale și ales să cenzureze numele persoanelor fizice care sunt beneficiare. Într-un entuziasm deșănțat, la primele zile după intrarea în vigoare a GDPR, funcționarii Primăriei au cenzurat inclusiv beneficiari persoane juridice, cu toate că noul regulament european făcea referire doar la persoane fizice. Totuși, au fost doar câteva cazuri în care numele firmelor fuseseră secretizate.

În schimb, de câțiva ani, Primăria continuă să nu afișeze numele beneficiarilor persoane fizice, invocând lipsa de acord al acestora: la depunerea documentației pentru PUZ, beneficiarii sunt întrebați dacă sunt de acord cu publicarea numelui lor pe canalele de comunicare ale municipalității.

Tot la Iași, o altă problemă este că PUZ-urile propuse de beneficiari nu sunt publice în fază incipientă: în momentul în care un plan urbanistic este depus la Primărie, primele discuții asupra proiectului au loc la nivelul Comisiei de oportunitate – un for cu rol consultativ, format în special arhitecți, care are rolul de a fundamenta avizul arhitectului-șef pe proiect. Însă, la acest moment, al depunerii PUZ-ului la Primărie, municipalitatea nu face public documentul – spre diferență, Clujul, de exemplu, publică planurile, în mod detaliat și fără alte acte de cenzură, încă din această fază incipientă de autorizare.

Dacă, de exemplu, proiectul urbanistic este respins la nivelul Comisiei de oportunitate, PUZ-ul nu mai ajunge să fie și dezbătut public.

Într-o prima orientare jurisprudențială s-a considerat că hotărârea consiliului local de aprobare a unui plan urbanistic zonal este act administrativ individual, pentru următoarele argumente: 

• distincția dintre actele administrative normative și actele administrative individuale se face în funcție de obiectul acestora și de criteriul sferei persoanelor cărora li se aplică, prima categorie cuprinzând reglementări cu caracter general, impersonal și care produc efecte erga omnes, fiind supuse publicării, iar cea de-a două categorie cuprinde reguli specifice, precise și care produc efecte pentru un număr determinat/determinabil de subiecte de drept, fiind supuse comunicării către destinatari; 
• atât timp cât, prin planul urbanistic zonal, se stabilește o situație juridică precisă în raport cu un număr determinat de subiecte de drept, respectiv reguli de funcțiune, juridice, economice, specifice pentru o zonă determinată, la cererea și în favoarea unui destinatar determinat (proprietarul imobilului vizat de planul urbanistic zonal), actul de aprobare emis de autoritatea publică locală este individual. Deși planurile urbanistice zonale modifică prevederile din Planul urbanistic general, hotărârile de aprobare a acestora nu preiau caracterul de act normativ al Planului urbanistic general. Această opinie este reflectată în jurisprudența următoarelor instanțe: curțile de apel București, Craiova, Oradea, Pitești, Ploiești, Timișoara și Târgu Mureș și tribunalele Bihor și Satu Mare. 

Citește articolul integral despre decizia Curții Supreme pe E-juridic.manager.ro